Romania Tube

Palatul Regal este o clădire monumentală din Bucureşti, iniţial centru al puterii monarhice în România. Actualmente este sediul Muzeului Naţional de Artă al României.

Palatul Regal este localizat în centrul Bucureştiului, fiind inconjurat de mai multe clădiri istorice precum Biserica Kretzulescu, Atheneul Român, Biblioteca Centrală Universitară şi Hotelul Athenée Palace-Hilton. Edificiul a fost ridicat între 1927 şi 1937 după planurile arhitectului român D. Niculescu. În 1948, după desfiinţarea abuzivă a monarhiei, Palatul Regal a devenit sediul Muzeului Naţional de Artă.

Construita in anii 1812-1815, cladirea a fost  la inceput casa marelui logofat Dinicu  Golescu si apoi vanduta statului in 1833 de catre fiii acestuia. In perioada 1834 – 1837 cladirea a fost supusa unor reparatii si modificari pentru a deveni curtea domneasca a domnitorului Al. Ghica. In timpul revolutiei de la 1848, palatul domnesc a devenit sediul guvernului provizoriu.

Supus unor noi renovari in anii 1854-1855, palatul devine, incepand cu 1859, resedinta primului domnitor al Principatelor Unite, Al. I. Cuza, pentru ca din 10 mai 1866 aceasta sa fie resedinta regelui Carol I.

Incepand din 1882 aceasta cladire a fost modificata si marita dandu-i-se numele de Palatul Regal. Sub forma si infatisarea sa actuala, palatul a fost restructurat in vremea regelui Carol al II-lea (1930-1940). Cladirea in forma de „U” se desfasoara in jurul unei curti de onoare si are doua intrari princiale. Cea din stanga era intrarea regelui si a oaspetilor sai, iar cea din dreapta, a demnitarilor. In interior se mai remarca si astazi „Scara voievozilor”, teatrul si vestibulul sau, „Sala tromului” si „Sufrageria regala”.

La 23 august 1944 in acest palat a avut loc arestarea guvernului Antonescu.
Palatul, alcatuit dintr-un corp central si doua aripi laterale, este o constructie cu cinci nivele, in stil neoclasic. Aripa din stanga , care a stat ani de-a randul neterminata, suferind in plus si avarii de pe urma bombardamentelor aeriene hitleriste din august 1944, a fost refacuta si ea, creandu-se spatii adecvate pentru muzeu precum si o sala de muzica, cu 500 locuri. Lucrarile de finisare a Palatului Regal s-au incheiat in perioada 1955-1958.

Astazi, Muzeul de Arta adapostit aici reuneste patrimoniile unor colectii disparate candva, cum au fost: pinacoteca statului, cea a municipiului Bucuresti, inventarul muzeelor Toma Stelian si Kalinderu, o serie de exponate care au apartinut in trecut muzeului Simu, muzeului Bruckenthal din Sibiu, la acestea adaugandu-se achizitii de data recenta, astfel incat, la momentul actual, zestrea sa depaseste 70.000 de piese, unele neexpuse si adapostite in subsolul cladirii.

In structura muzeului au fost organizate: Galeria nationala, Galeria universala, o sectie de grafica si un atelier de restaurare.

Galeria de Arta Europeana are ca nucleu colectia regelui Carol I. Sunt ilustrate principalele scoli artistice: italiana, germana, austriaca, spaniola, flamanda, olandeza si franceza. Printre cele mai valoroase tablouri se numara: „Fecioara cu Princul” de Domenico Veneziano, „Cele trei gratii” de Hans von Achen, „Adoratia pastorilor” si „Logodna fecioarei” de El Greco, „Livada inflorita” de Pissaro, „Peisaj de case” de Renoir etc.

Galeria de Arta Veche Romaneasca din cadrul Galeriei Nationale detine cea mai mare colectie de acest gen din tara. Fondul sau de peste 950 de piese cuprinde peste 2500 de icoane in traditie bizantina, fragmente de fresca, costume si podoabe din secolele al XVI-XVII, provenind de la manastirile Dragomirna si Voronet, Vad, Brancoveni, dar si pietre funerare, iconostase, mobilier bisericesc, manuscrise vechi.

Galeria de Arta Romaneasca Moderna cuprinde peste 8000 de picturi si peste 1800 de sculpturi de la inceputul secolului XIX  pana la mijlocul secolului XX. Sunt expuse lucrari semnate de Stefan Luchian, Gheorghe Patrascu, Theodor Amann, Nicolae Grigorescu, Constantin Brancusi, Oscar Han, Dimitrie Paciurea.

Palatul Mogoşoaia este o clădire istorică situate in localitatea Mogoşoaia, judeţul Ilfov, aflată la circa 15 km de centrul oraşului Bucureşti. Complexul prezinta clădirea propriu-zisă, curtea acestuia cu turnul de veghe, cuhnia (bucătăria), casa de oaspeţi, gheţăria şi cavoul familiei Bibescu, precum şi biserica „Sfântul Gheorghe” aflată lângă zidurile curţii. Palatul poartă numele văduvei boierului Mogoş care deţinea pământul pe care a fost construit.

Palatul Mogoşoaia a fost în posesia familiei Brâncoveanu timp de aproximativ 120 de ani, trecând apoi în proprietatea familiei Bibescu. Dintre toate resedintele lui Constantin Brancoveanu, Palatul de la Mogosoaia s-a pastrat cel mai bine.

In anul 1681, domnitorul Constantin Brancoveanu a cumpart o mosie la Mogosoaia, dupa care a construit o biserica (1688) si ulterior palatul (1702) amplasat pe malul lacului.

După 1714, când Constantin Brâncoveanu a fost executat la Constantinopol împreună cu întreaga sa familie, întreaga avere a familiei a fost confiscată de otomani iar palatul a fost transformat în han. Răscumpărat de domnitorul Ştefan Cantacuzino, el a revenit apoi marelui ban Constantin Brâncoveanu, nepotul domnitorului şi a rămas în posesia familie până la începutul secolului al XIX-lea.

Palatul a fost devastat de otomani în timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, deoarece marele ban Nicolae Brâncoveanu fusese de partea ruşilor în conflict. O nouă distrugere a palatului a avut loc cu ocazia revoluţiei din 1821, când ultimul urmaş al Brâncovenilor, Grigore Brâncoveanu, a fugit la Braşov şi clădirea a fost ocupată de panduri.

După moartea lui Grigore în 1832, palatul a rămas moştenire fiicei sale adoptive, Zoe Mavrocordat şi, prin căsătoria acesteia cu domnitorul Gheorghe Bibescu, a trecut în familia acestuia şi a fost renovat între 1860–1880 de Nicolae Bibescu, care a construit şi cavoul familiei în parcul palatului, şi vila Elchingen din apropiere. Palatul a fost administrat în continuare de familia Bibescu care, însă, s-a mutat în vila cea nouă iar clădirea veche a rămas nelocuită. Aceasta până în 1911, când Maria-Nicole Darvari a vândut palatul vărului ei George-Valentin Bibescu, care l-a oferit drept cadou de nuntă soţiei acestuia, Martha.

Martha Bibescu s-a ocupat cu renovarea palatului începând cu anul 1912. În timpul Primului Război Mondial, lucrările de renovare au fost frânate de alte distrugeri suferite în urma bombardamentelor germane. În perioada ocupaţiei germane a Bucureştiului şi a sudului României, prinţesa Martha Bibescu a rămas în capitală, ocupându-se de spitalul reginei Maria şi locuind o vreme chiar în palat.

Revenită în ţară după ce plecase la Londra, acuzată fiind de colaborarea cu trupele germane, Martha Bibescu a reluat lucrările de renovare după 1920, cheltuind mare parte din averea adunată din cărţile pe care le-a scris. Palatul a fost reinaugurat, astfel, în 1927, unele lucrări interioare continuând, însă, până în 1935.

În timpul celui de al Doilea Război Mondial, palatul a fost loc de întâlnire al diplomaţilor aliaţi, fiind, pentru câteva luni, închiriat legaţiei elveţiene din România. După 6 martie 1945, moşia a fost naţionalizată forţat de guvernul comunist, Martha Bibescu obţinând de la autorităţi declararea ca monument istoric a palatului, pe care încă îl mai deţinea. Prinţesa a plecat însă definitiv din ţară în septembrie 1945, lăsând palatul fiicei sale Valentina şi soţului ei, Dimitrie Ghika-Comăneşti.

În 1949, palatul a fost şi el naţionalizat, Valentina şi Dimitrie Ghika-Comăneşti fiind arestaţi. Până în 1957, clădirea a fost devastată şi devalizată, colecţiile de artă fiind furate şi dezmembrate. Abia în 1957 palatul a devenit sediul secţiei feudale a Muzeului Naţional de Artă, fiind restaurat începând cu 1977.

În prezent, Palatul Mogoşoaia adăposteşte Muzeul de Artă Brâncovenească şi este un important punct de atracţie turistică.

Palatul imbina armonios elementele decorative muntenesti cu cele de renastere italiana, cu elemente de baroc, iar stilul brancovenesc prezent aici este caracterizant de un decor opulent, dar nu excesiv. Sculptura decorativa cu motive florale si zoomorfe abunda pe balustradele de piatra, iar capitelurile sunt delicat ornate si coloanele fin rasucite. Pe fatada dinspre lac, se afla cel mai rafinat element de arhitectura al palatului: splendida loggie de inspiratie venetiana cu arcade trilobate. Initial, atat foisorul cat si incaperile de la etaj au fost decorate cu stucaturi de influenta orientala si cu picturi murale reprezentand portrete ale familiei domnitoare. Exteriorul realizat in caramida aparenta, este opera restaurarii de la inceputul secolului XX.

In curtea palatului Mogosoaia se poate petrece un frumos sfarsit de saptamana, intrucat aici veti gasi, pe langa complexul istoric, o gradina incantatoare, dar si un restaurant accesibil unde puteti lua masa impreuna cu familia. Palatul Mogosoaia isi asteapta vizitatorii in orice perioada a anului, insa va recomandam sa admirati complexul primavara sau vara cand gradina este frumos ingrijita.  Tot in aceasta zona puteti admira si Palatul Stirbei (sec. XIX)  de la Buftea unde, de asemenea, se gasesc si renumitele studiouri cinematografice. Drum bun!

Unul dintre cela mai valoroase monumente de arhitectura medievala din Romania, Castelul Bran este amplasat strategic pe o stanca inalta in pasul Rucar-Bran, intre Muntii Bucegi si Muntii Piatra craiului, la 30 km de Brasov, pe soseaua Brasov-Campulung.

Castelul Bran sau Castelul lui Dracula este cunoscut si vizitat de turistii din lumea intreaga, iar faima sa ii este datorata scriitorului englez Bram Stoker ce si-a plasat actiunea celebrului sau roman intitulat „Dracula” undeva, in Transilvnaia.

Personajul principal al romanului numit simplu „Contele” a fost conturat in urma unei documentari riguroase in scrierile medievale ce vorbeau despre domnitorul valah Vlad Tepes. Tatal domnitorului primise, in urma bataliilor purtate, ordinul cavaleresc al dragonului, iar cei din popor l-au numit Vlad Dracul din cauza simbolului ce aparea pe blazonul sau. Se spune ca domnitorul roman obisnuia sa semneze documentele oficiale sub numele de Dracula. Astfel, numele de Dracula a fost preluat si de istoriografia vremii, raspandindu-se in diferite forme in toata Europa. Scriitorul insa s-a bazat in romanul sau si pe legendele conform carora Vlad Tepes obisnuia sa aplice pedepse sangeroase si crude tuturor dusmanilor, tradatorilor si hotilor. Supranumele sau de „Tepes” provine tocmai de la practica tragerii in teapa a vinovatilor.

Construit intre 1377 si 1382 de catre brasoveni, castelul Bran domina frumoasele imprejurimi. Pozitia sa i-a conferit in Evul Mediu un rol strategic din punct de vedere militar. Prima atestare documentara a castelului o reprezinta actul emis de Ludovic I d’Anjou (1377) prin care brasovenii primeau privilegiul de a construi edificiul „cu munca si cheltuiala lor proprie”. Intrata in posesia domnitorului Tarii Romanesti, Mircea cel Batran, in anul 1395, in urma unui tratat de alianta cu Sigismund de Luxemburg, cetatea Branului a avut un important rol comercial. Deoarece marca punctul de granita intre Tara Romaneasca si Transilvania, aici functionau vamile unde se percepeau taxele pe marfuri.

In partea nordica a castelului era turnul de observatie ce permitea o vizibilitate maxima, pe timp senin, de pana la 30 km. De aici erau supravegheate valea si drumurile din imprejurime. La turnul portii erau intampinati inamicii cu galeti de smoala, rasina ori ceara fierbinte. Pulberaria se gasea in turnul circular, iar pe latura sudica se afla poarta mobila de lemn de stejar cu ornamente de fier.

Castelul sufera adaugiri si modificari in stilul Renasterii dupa anul 1622. Povestea moderna a castelului Bran incepe in anul 1920 cand edificiul este daruit familiei regale. Astfel, la 1 decembrie 1920, Consiliul orasenesc al orasului Brasov doneaza castelul Bran reginei Maria, ca semn de recunostinta fata de contribuita sa la infaptuirea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918. In perioada 1920-1927, castelul a fost restaurat sub conducerea arhitectului Curtii Regale, Karel Liman. El transforma acest castel intr-o frumoasa resedinta de vara. Acum, spatiile locuibile sunt marite, este introdusa lumina electrica si este constrita „Casa de ceai”.

Dupa expulzarea din tara a familiei regale, in anul 1948, Castelul Bran a intrat in proprietatea statului roman, ramanand o perioada abandonat si devastat. Din 1956, partial amenajat, Castelul a fost deschis ca muzeu de istorie si arta feudala. Fiind intr-o stare avansata de degradare, in anul 1987 Castelul intra in restaurare, lucrare terminata in linii mari in 1993.

Azi, complexul muzeal cuprinde castelul, muzeul etnografic in aer liber si muzeul vamii medievale a Branului. Muzeul Bran dispune de valoroase colectii de mobilier din sec. XIV-XIX (piese gotice, din Reanastere, baroc sau rococo), ceramica italiana, germana, spaniola sau chinezeasca, argintarie din sec. XVIII-XIX, icoane sau arme medievale. In sectiunea dedicata vamii medievale se pot admira monede, sigilii, harti arme si arta decorativa medievala.

Scara secreta, fresca domnitelor, patul cu baldachin al regelui Ferdinand, dar rmai ales legenda lui Dracula, toate acestea atrag anual sute de mii de turisti.